virus_de_timisoara
Administrator
Data inscrierii: 11/Oct/2007
Mesaje: 13
Localitate: timisoara
|
 Trimis: 01/11/2007 23:22 Titlul subiectului: Paginile web |
 |
|
Pagini Web
Paginile de Web sunt scrise într-un limbaj numit HTML (Hypertext Markup Language limbaj de marcare hipertext). HTML permite utilizatorilor sã producã, pagini care includ texte, graficã ºi indicatori la alte pagini de Web. Vom începe sã studiem HTML eu aceºti indicatori, pentru cã ei reprezintã tocmai mecanismul care þine Web-ul conectat
URL- Uniform Resource Locators
O paginã de Web poate sã conþinã referinþe la alte pagini. Sã explicãm cum sunt implementate aceste referinþe. Încã de la crearea Web-ului a fost clar cã pentru a avea o paginã care sã indice spre altã paginã este necesar un mecanism care sã permitã numirea ºi regãsirea paginilor. În particular sunt trei întrebãri la care trebuie sa se rãspundã înainte de a se putea afiºa o paginã:
l. Cum se numeºte pagina ?
2. Cum este localizatã pagina ?
3. Cum se face accesul la paginã ?
Dacã fiecare paginã ar avea un nume unic, atunci nu ar exista nici o ambiguitate în identificarea paginilor. Totuºi, problema nu este încã rezolvatã. Sã considerãm de exemplu o paralelã între oameni ºi pagini. În SUA aproape fiecare persoanã are un numãr de asigurare socialã; care este un identificator unic, astfel încât nu existã douã persoane cu acelaºi numãr. Totuºi, cunoscând numai numãrul respectiv nu existã nici o posibilitate de a gãsi adresa persoanei respective, ºi sigur nu se poate afla dacã persoanei respective trebuie sã i se scrie în englezã, spaniolã sau chinezã. Web-ul are practic acelaºi fel de probleme.
Soluþia aleasã identificã paginile într-un mod care rezolvã toate trei problemele în acelaºi timp. Fiecare paginã are un URL (Uniform Resource Locater - adresa uniformã pentru localizarea resurselor) care funcþioneazã ca nume al paginii general valabil. Un URL are trei componente: protocolul, numele DNS al maºinii pe care este memorat fiºierul ºi un nume local, care indicã în mod unic pagina (de obicei numele fiºierului care conþine pagina). De exemplu, URL-ul departamentului din care face parte autorul este:
http://www.cs.vu.nl/welcome.html
Acest URL este format din trei componente: protocolul (http), numele DNS al serverului (www.cs.vu.nd) ºi numele fiºierului (welcome.html), cu semnele de punctuaþie corespunzãtoare.
Se utilizeazã notaþii care reprezintã prescurtãri standard. De. exemplu user/ poate sã fie pus în corespondenþã cu directorul WWW al utilizatorului user, folosind convenþia cã o referinþã la directorul respectiv implicã un anumit fiºier, de exemplu index.html. De exemplu pagina autorului poate sã fie referitã ca:
http://www.cs.vu.nl/~ast/
chiar dacã de fapt numele fiºierului este diferit. Pe multe servere un nume de fiºier indicã implicit pagina organizaþiei cãreia îi aparþine serverul.
Acum ar trebui sã fie clar cum funcþioneazã hipertextul. Pentru a face o porþiune de text selectabilã, cel care scrie pagina trebuie sã furnizeze douã elemente: textul prin care se face selecþia ºi URL-ul paginii care trebuie adusã dacã textul este selectat. Când se face selecþia, programul de navigare cautã numele serverului utilizând DNS-ul. Pe baza adresei IP a serverului, programul de navigare stabileºte o conexiune TCP spre server. Utilizând aceastã conexiune, se oferă numele fiºierului utilizând protocolul specificat. Bingo. Acum soseºte pagina.
Protocolul http este protocolul nativ pentru Web; e1 este utilizat de cãtre serverele de HTTP.
Protocolul ftp este utilizat pentru accesul la fiºiere prin FTP (File Transfer Protocol - -protocol pentru transferul de fiºiere), protocolul Internet de transfer de fiºiere. FTP este utilizat de peste douãzeci de ani ºi este foarte rãspândit. Multiple servere de FTP din toatã omenirea permit ca de oriunde din Internet sã se facã o conectare ºi sã se aducã absolut orice fiºier plasat pe un server FTP. Web-ul nu asigură schimbãri aici, face doar ca obþinerea fiºierelor sã se facã mai uºor, pentru cã FT'P are o interfaþã mai puþin prietenoasã. În viitor probabil cã FTP-ul va dispare, deoarece nu existã nici un avantaj pentru o organizaþie sã aibã un server de FTP în loc de un server de HTTP, care poate sã facã tot ce face un server de FTP, ºi chiar mai mult (desigur mai existã niºte argumente legate de eficienþã).
Este posibil sã se facã acces la un fiºier local ca la o paginã de Web, fie utilizând protocolul file (fiºier), sau pur ºi simplu utilizând numele fiºierului. Aceastã abordare este similarã utilizãrii protocolului FTP, dar nu implicã existenþa unui server. Desigur funcþioneazã numai pentru fiºiere locale.
{Protocolul news îngăduie unui utilizator de Web sã citeascã un articol din ºtiri ca ºi cum ar fi o paginã de Web. Aceasta înseamnã de fapt cã un program de navigare este în acelaºi timp ºi un cititor de ºtiri. De fapt multe programe de navigare au butoane sau elemente de meniu care încuviințează citirea ºtirilor USENET mai uºor decât daca se utilizeazã cititoare de ºtiri obiºnuite.
Protocolul news admite douã formate. Primul format specificã un grup de ºtiri si poate sa fie utilizat pentru a obþine o listã de articole de la un server de ºtiri preconfigurat. Al doilea format cere identificatorul unui articol, de exemplu AA0134223112@csutah.edu. Programul de navigare aduce articolul de la serverul corespunzãtor utilizând protocolul NNTP.
Protocolul gopher este folosit de sistemul Gopher, care a fost proiectat la universitatea Minnesota. Numele este cel al echipei atletice a universitãþii, the Golden Gopher, de întocmai acest nume este întrebuințat în argou pentru “go for”; adicã o comandã de aducere Gopher-ul a precedat Web-ul cu câþiva ani. Este o metodã de regãsire a informaþiei, similar conceptual cu cea utilizatã de Web, dar acceptând numai text ºi imagini. îndată ce un utilizator se conecteazã la un server de Gopher, va avea la dispoziþie un meniu de fiºiere ºi directoare, fiecare intrare putând sã fie conectatã la indiferent ce meniu de Gopher oriunde în lume.
Marele avantaj al Gopher-ului în raport cu Web-ul este cã funcþioneazã nespus de bine cu terminale ASCII care afiºeazã 25 x 80 caractere si din care existã încã extrem de multe în lume. Pentru cã este bazat pe text, Gopher este deosebit de rapid. De aceea în lume existã multe servere de Gopher. Utilizatorii de Web pot sã acceseze un server de Gopher ºi sã vadã fiecare meniu Gopher ca o paginã Web cu intrãri selectabile. Dacã nu aþi lucrat cu Gopher-ul utilizaþi maºina favoritã de cãutare în Web pentru a cãuta cuvântul “gopher”.
Este posibil sã se trimitã cerere de cãutare completã unui server de Gopher utilizând un protocol gopher+. Ce se va afiºa este rezultatul cererii transmise serverului de Gopher.
Ultimele douã protocoale nu ºunt de fapt protocoale pentru aducerea unor pagini de Web ºi nu sunt suportate de orice program de navigare, dar sunt utile. Protocolul mailto permite transmiterea de poºtã dintr-un program de navigare. Pentru a face aceastã operaþie se selecteazã butonul OPEN ºi se specificã un URL constând din mailto: urmat de adresa destinatarului. Majoritatea programelor de navigare vor rãspunde cu un formular care are intrãri corespunzãtoare subiectului ºi altor informaþii din antet ºi spaþiu pentru mesaj.
Protocolul telnet este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe o maºinã aflatã la distanþã. Se utilizeazã în acelaºi fel ca ºi programul Telnet, ceea ce nu reprezintă o surprizã, deoarece majoritatea programelor de navigare utilizeazã programul Telnet.}
Pe limitat URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor sã navigheze prin Web, dar ºi pentru a utiliza FTP, news, Gopher, email ºi telnet, ceea ce face inutile interfeþele specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur program, navigatorul în Web, aproximativ toate tipurile de acces în Internet. Dacã metoda nu ar fi fost proiectatã de un fizician ar fi putut sã parã produsul departamentului de publicitate al unei companii de software.
În ciuda tuturor acestor proprietãþi, creºterea Web-ului scoate în evidenþã ºi o slãbiciune a metodei utilizãrii URL-urilor. Pentru o paginã care este cumplit de des referitã, ar fi de preferat sã existe mai multe copii pe servere diferite, pentru a limitează traficul în reþea. Problema este cã URL-urile nu oferã nici o posibilitate de indicare a unei pagini fãrã sã se specifice unde este localizatã pagina respectivã. Nu existã nici o metodã pentru a spune ceva de genul: “Vreau pagina xyz, dar nu mã intereseazã de unde o aduci”. Pentru a rezolva aceastã problemã ºi a permite multiplicarea paginilor IETF lucreazã la un sistem de URL (Universal Resource Identifiers - identificatori universali de resurse). Un URL poate sã fie privit ca un URL generalizat. Acest subiect este în curs de cercetare.
asa ca spor la lucru  daq nu va descurcatzi luatzi legatura q mine :D 
_________________
Prietenul meu imaginar crede ca ai probleme! |
|
