virus_de_timisoara
Administrator
Data inscrierii: 11/Oct/2007
Mesaje: 13
Localitate: timisoara
|
 Trimis: 20/10/2007 17:33 Titlul subiectului: sisteme de operare |
 |
|
1.Sisteme de operare
Def: Un sistem de operare constã într-un ansamblu de proceduri manuale ºi module de programe de sistem, care administreazã resursele sistemului de calcul, asigurã întrebuințarea eficientã în comun a acestor resurse ºi oferã utilizatorului o interfaþã cât mai comodã pentru folosirea sistemului de calcul.
Se poate aprecia cã un sistem de operare acþioneazã ca o interfaþã între componenta hardware a unui sistem de calcul ºi utilizator sau programele de aplicaþie.
Funcþiile sistemului de operare
Pentru a îndeplini rolul de interfaþã între hardware ºi utilizatori, un sistem de operare trebuie sã fie capabil îndeplineascã urmãtoarele funcþii:
1.Oferirea posibilitãþii de lansare în execuþie a programelor de aplicaþie. In acest sens, sistemul de operare trebuie sã dispunã de:
- un editor de texte
- un translator
- un editor de legãturi
2.Alocarea resurselor necesare executãrii programelor, se realizeazã prin identificarea: programelor ce se executã, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice ºi a cerinþelor privind protecþia datelor.
3.Facilitãþi pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea ºi întreþinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.
4.Planificarea execuþiei lucrãrilor dupã anumite criterii, pentru utilizarea eficientã a unitaþii centrale de prelucrare.
5.Asistarea execuþiei programelor prin comunicaþia sistem calcul-utilizator, atât la nivel hardware, cât ºi la nivel software.
Componentele sistemului de operare
Majoritatea sistemelor de operare, pentru a rãspunde rolului de interfaþã hardware – utilizatorii, sunt organizare pe douã niveluri:
- nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de înteruperi.
- nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferând cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.
Potrivit acestor douã niveluri, sistemele de operare cuprind în principal douã categorii de programe:
- programe de control ºi comandã, cu rolul de coordonare ºi control a tuturor funcþiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-ieºire, execuþia întreruperilor, comunicaþia hardware-utilizator;
- programe de servicii(prelucrãri), care sunt executate sub supravegherea programelor de comandã ºi control, fiind utilizate de programator pentru creșterea programelor sale de aplicaþie.
Dezvoltãri ale sistemelor de operare
Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operaþiilor ce urmau sã se realizeze se fãcea prin intermediul unui limbaj de comandã care permitea interpretarea instrucþiunilor adresate sistemului, precum ºi tratarea situaþiilor de eroare. Sistemele de acest tip funcþionau în regim de monoprogramare.
UCP(unitatea centralã de prelucrare) poate executa numai o instrucþiune într-o anumitã cuantã de timp ºi nu poate opera decât cu date ce se gãsesc în memoria internã; dacã dispozitivele periferice de intrare sunt lente în furnizarea datelor sau programelor cãtre memoria internã, UCP trebuie sã aºtepte transferul datelor/programelor în memoria internã de a inițiază execuþia programului.
Dacã sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizeazã serial, ceea ce conduce la o ineficientã exploatare a UCP.
Tipuri de sisteme de operare
In principal, în cazul calculatoarelor personale existã douã soiuri de sisteme de operare:
- monotasking, care executã un singur program la un moment dat, realizând douã funcþii de bazã;
încãrcarea ºi execuþia programelor
asigurarea unor interferenþe cu dispozitivele periferice.
- multitasking, la care nucleul sistemului de operare trebuie sã asigure suplimentar partajarea tipului între programele ce se executã ºi gestiunea alocãrii resurselor sistemului; componenetele principale incluse:
supervizorul, care lanseazã, opreºte sau suspendã alocãrile;
planificatorul, care regleazã momentul de execuþie pentru operaþiile în curs de execuþie;
alocatorul de resurse, care evidenþiazã resursele libere sau alocate;
modulul de gestiune pentru intrãri/ieºiri, care asigurã dialogul cu perifericele.
Principalele modele de sisteme de operare existente pe PC-uri
MS-DOS (MicroSoft-Disk Operating System)
- dezvoltarea microcalculatoarelor DOS a început în anul 1978, când INTEL CORPORATION a lansat microprocesorul I 8088, urmat la scurt timp de I 8086, care au putut utiliza mai multã memorie internã ºi au adus ºi alte întrebuinþãri seriei de microprocesoare I 8080.
OS/2 (Operating System/2)
- In 1988, IBM ºi Microsoft au introdus OS/2, care a fost proiectat sã preia avantajele microprocesoarelor Intel 80386 pentru seria de microcalculatoare IBM PS/2 pe 32 de biþi;
Apple DOS
- este un sistem de operare monoutilizator, monotasking; un sistem de operare mai performant este MacIntosh
UNIX
- a fost făcut pentru minicalculatoare, pentru a mãri disponibilitãþile sistemului: memorie virtualã ºi multitasking
Windows 3.1
- Este o interfaþã graficã orientatã pe ferestre, care se instaleazã pe un sistem de calcul ce lucreazã sub MS-DOS, permiþând utilizatorului lansarea concomitentã a mai multor aplicaþii, fiecare în fereastra ei, ca de pildă ºi schimbul de informaþii între acestea.
Windows NT (NT – New Technology)
- este un sistem de operare extraordinar de complex proiectat de Microsoft ºi al cãrui principal avantaj îl constituie probabilitatea implementãrii lui atât pe PC-uri cu microprocesoare Intel, cât ºi pe PC-uri cu microprocesoare RISC.
Windows 95
- un sistem de operare ce înglobeazã o serie de facilitãþi noi, alãturi de cele regãsite la versiunile precedente
Windows 98
- Este un mediu perfect integrat cu Internetul, constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii hardware ºi pãstrând compatibilitatea cu Windows 95, faþã de care apare ca o extindere(upgrade).
Windows 2000
- este ceva nou de la care se aºteaptã o compatibilizare a platformelor Windows ºi performanþe superioare.
Windows Xp
2.SISTEMUL DE OPERARE WINDOWS
ISTORIC
Istoria mediului Windows este presarata cu un numar de succese si cu un numar egal de esecuri.Windows a aparut ca ceva putin mai mult decat un mediu cu comutare si pro-
cese. Lansarea initiala, din anul 1985, a versiunii 1.0 a lasat mult de dorit si, in general, receptarea ei de catre industria de specialitate a fost, sincer vorbind , mai degraba descurajanta.Au existat numeroase probleme cu editia initiala a mediului.
Multe din aceste dificultăți erau provocate de hardware-ul disponibil la acea data.Un procesor Intel de tărie redusa, adaptoare grafice cu rezolutie scazuta, lipsa de memorie si lipsa mouse-ului faceau din calculatorul personal un calculator ostil graficii.Totusi, unul din cele mai mari obstacole a fost chiar utilizatorul.Utilizatorii primelor calculatoare erau persoane cu studii tehnice care intelegeau proiectarea de software si hardware.Aces-
tia utilizau proceduri si comenzi greu de inteles.
Dar, pe masura ce eficacitatea calculatoarelor a ajuns disponibila unui public mai larg, utilizatorii au cautat modalitati de usurare a accesului la aplicatii.Apple Macintosh, introdus in 1984 a fost primul produs de succes orientat pe afaceri , care a oferit calculatorului o interfata naturala, bazata pe imagini.
Windows 2.x. Aceasta versiune de Windows oferea o suma de aplicatii de text si nimic mai mult.De fapt, nu oferea mai mult decat un sistem de meniuri.Aceasta se datora, partial, restrictiilor legate de memorie si lipsei de vigoare oferita de microprocesorul 8086.Cu toate acestea, reusea sa faca mai usoara utilizarea sistemului de operare DOS si ii dadea posibilitatea utilizatorului sa lanseze mai multe lucrari in acelasi timp- atatea cate puteau incapea in memoria disponibila.Windows 2.0 a reprezentat un pas mic, dar important, fata de sistemul de operare DOS.
Windows 3.x. Introdus pe piata pe data de 22 mai 1990, a dat cu adevarat lovitura.
Aceasta a fost întâia versiune care a oferit utilizatorilor un rațiune real pentru a renunta la aplicatiile sub sistemul de operare DOS.Windows 3.0 nu a oferit numai suportul memoriei superioare, pentru ca aplicatiile sa poata sa faca mai multe, dar a oferit , de întocmai , si o interfata atractiva.Dintre toate cel mai important lucru consta in faptul ca putea rula mai multe taskuri simultan, o facilitate imposibil de realizat numai cu sistemul de operare DOS.
Apoi compania Microsoft a lansat inca o versiune de Windows.Versiunea 3.1 oferea utilizatorului chiar mai multe ,dar aceasta versiune s-a separat de versiunea 3.0 prin detaliile ei ascunse.A disparut eroarea UAE(eroare irecuperabila de aplicatie)din aceata versiune deoarece compania Microsoft a adaugat metode pentru validarea cererilor de sistem. Microsoft a hotarat de asemenea , sa furnizeze un mediu de memorie exhaustiv avansat pentru Windows 3.1.De exemplu, utilizatorul nu mai trebuia sa fie atat de vigilent la cantitatea de memorie a sistemului efectiv disponibila pentru a rula aplicatii.Windows 3.1 putea utiliza memoria virtuala, o metoda de utilizare a hard discului pentru a simula memoria RAM.
Windows for Workgroups 3.11. Cu Windows for Workgroups 3.11 un utilizator putea crea conexiuni ieftine pentru un grup mic de oameni prin instalarea unor placi de retea si cateva cabluri.Aceasta versiune de Windows furnizeaza, de asemenea, unele utilitare de retea, cum ar fi un program agenda si un sistem de posta electronica e-mail.
Insa, in esenta aceasta versiune ofera acelasi set de caracteristici ca si Windows 3.1.
Windows 3.11. Indata ce Windows for Workgroups a aparut pe scena, utilizatorii de Windows 3.1 au dorit sa beneficieze si ei de rezolvarea acelor probleme. Compania Microsoft a oferit utilizatorilor de Windows un disc gratuit de modernizare si a inlocuit copiile nevandute ale mediului Windows 3.1 cu noua versiune inbunatatita, versiunea 3.11.In aceasta versiune nu s-au modificat nici setul de caracteristici si nici nu s-au facut alte modificari tehnice.Practic, Windows 3.11 este Windows for Workgroups 3.11, dar fara suportul pentru retea.
Windows NT. Aceasta versiune de Windows elimina sistemul de operare DOS in titalitate. Din pacate Windows NT , nou si inbunatatit are un pret cu adevarat mare.
Compania Micrisoft a proiectat de fapt versiunea NT pentru a fi un sistem de operare server.Acesta nu poate sa ruleze cu mai putin de 8 MB memorie RAM si un procesor rapid. Apare Windows 95 . Acesta nu numai ca ruleaza mai bine, mai iute si mai sigur, dar ofera si o noua interfata.Windows 95 reprezinta un drum de mijloc intre Windows for Workgroups si Windows NT. Reprezinta, de asemenea calea pe care va merge Windows in viitor.
Inbunatatirile din Windows 95. Nu numai ca este mai mai ieftin decat Windows NT, dar este chiar si mai rezistent decat Windows 3.1. Noua interfata si alte considerente referitoare la proiectare au facut ca sistemul Windiows 95 sa fie mult mai bun decat variantele anterioare.
Stabilitate, viteza si comportament mai bun in retea sunt numai cateva dintre multiplele moduri in care sistemul Windows 95 se deosebeste de variantele anterioare. Aceasta varianta are atat de multe caracteristici noi, incat am putea crede ca,de fapt, compania Microsoft a construit-o de la zero.
Faptul ca inprumuta multe din codurile testate in timp de la versiunile anterioare inseamna ca ar necesită sa fie mult mai stabil decat un sistem de operare complet nou. Iata noile caracteristici principale:
• O interfata noua: Explorer.
• Administratia configuratiei:Registrul.
• Suport pentru tiparire
• Suport pentru DDE/OLE.
• Conectivitate:merge online.
• Modernizarea sistemului de fisiere:nume lungi de fisiere.
3.Calculatoare personale
A. Prezentare generalã
La expansiunea echipamentului știut azi sub numele de calculator au contribuit multe descoperiri ºi invenþii .
Cele mai importante feluri de calculatoare sunt : calculatorul personal ( PC ) ºi notebook – ul sau laptopul .
Calculatorul personal este întrebuințat acasã, la birou, în laborator, etc .
Laptop – ul este de mărimi mult mai mici, este mai uºor, seamãnã cu o geantã diplomat, este mai uºor de transportat ºi prezintã avantajul cã poate fi alimentat de la baterii .
B. Structura calculatorului
Un calculator se caracterizeazã prin hardware ºi software.
Hardware – ul reprezintã totalitatea componentelor fizice ale unui calculator . Acestea sunt inutile fãrã existenþa software – ului . El reprezintã totalitatea programelor care faciliteazã accesul utilizatorului ºi efectueazã operaþiile de prelucrare a datelor . Pentru a introduce date în calculator în vederea prelucrãrii, cât ºi pentru a intra în posesia rezulatatelor, calculatorul se conecteazã la diferite ecchipamente de intrare ( tastaturã, scaner, mouse, etc ) respectiv, echipamente de ieºire ( monitor, imprimantã, etc )
C. Elementele componente ale unui calculator
1. PLACA DE BAZÃ
Aceasta reprezintã cea mai importantã cea mai importantã componentã aflatã în carcasã ; mai este denumitã ºi placa principalã ( motherboard )
Pe ea se aflã aplicate urmãtoarele componente : micropocesorul, memoria, alte plãci necesare funcþionãrii unor echipamente inserate în locaºe speciale, numite Sloturi.
Printre alte plãci existã alte plãci : placa video, placa de sunet, modemul, placa de reþea, etc . Pe lângã acestea, porturile seriale ºi paralele servesc la conectarea unor dispozitive periferice, cum ar fi : mouse – ul, imprimanta, modem – ul .
2. MICROPROCESORUL
Este un circuit integrat ( CIP ) conþinând circuite sofisticate cu rolul de a efectua operaþii aritmetice ºi logice. Microrocesorul poate fi considerat ca fiind un calculator de buzunar cu funcþii complete ºi facilitãþi auxiliare . Principalele caracteristici ale puterii unui procesor sunt :
- cantitatea de memorie ce poate fi cititã la un moment dat
- viteza de execuþie a operaþiilor
- numãrul de instrucþiuni deosebite ce pot fi executate
Microprocesorul îndeplineºte funcþiile unitãþii centrale : executã operaþii aritmetice ºi logice, decodificã instrucþiuni speciale, oferă altor cipuri din sistem semnale de a memora date, adrese de memorie, adresa în care se gãseºte urmãtoarea instrucþiune de executat precum ºi indicatorii care aratã cum s-au terminat instrucþiunile anterioare .
3 . HARD DISK – UL ( CERCUL DUR )
Reprezintã cea mai importantã unitate de stocare a datelor . Acestea sunt înmagazinate permanent, indiferent dacã calculatorul este deschis sau închis . Hard Disk – urile sunt de variate dimensiuni . Între 10 MB ºi 30 GB ºi sunt în continuã creºtere .
4 . PLACA GRAFICÃ ( PLACA VIDEO )
Face posibilã afiºarea imaginilor pe monitor . Ea este înzestratã cu microprocesor propriu numit accelerator grafic ºi cu memorie proprie numitã memorie video .
Imaginea care apare pe monitor este formatã dintr – o înșiruire de suprafeþe dreptunghiulare numite pixeli . Fiecare pixel reprezintã o anumitã tentă ºi este atât de mic încât nu poate fi distins . Numãrul de pixeli care se afiºeazã pe ecran se numeºte rezoluþie .
5 . PLACA DE SUNET
Are rolul de a transforma tinformaþia binarã în informaþie analogicã necesarã boxelor ( incinte acustice ) la redarea sunetelor sau invers .
6 .MEMORIA INTERNÃ
Existã douã tipuri de memorie internã : diferenþiate din punct de vedere constructiv
1. Memoria ROM ( Read Only Memory ) este memoria doar pentru citire . Nu poate fi scrisã ºi conþine codul anumitor programe scrise de fabricanþi pe plãcile de bazã.
2. Memoria RAM ( Random Access Memory ) este pentru citire ºi scriere . Pentru citire se determinã informaþia memoratã, iar pentru scriere se memoreazã informaþiile .
Cu cât memoria internã este mai mare cu atât programele se executã mai repede . Fizic, memoria se prezintã sub forma unor circuite integrate ( circuite electrice obþinute prin aplicarea pe un suport electroizolant a elementelor de circuit electric în scopul miniaturizãrii ºi simplificãrii tehnologiei de fabricaþie ) , lipite pe un circuit imprimat care se ataºeazã plãcii de bazã .
7. UNITATEA DE DISKETÃ
Serveºte la citirea / scrierea datelor pe discuri de capacitãþi mai mici numite ºi diskete utile, mai rar pentru pãstrarea informaþiei sau pentru salvarea datelor de importanþã
8 .UNITATEA DE CD – ROM
Este des întâlnitã pe calculatoarele performante, permiþând citirea compact discurilor
9 . ALIMENTATORUL
Are rolul de distribuire a curentului cãtre componentele electronice ale calculatorului ºi ocupã cel mai mare spaþiu .
10. VENTILATOARELE
Contribuie la rãcirea componentelor electrice . Unul se aflã în apropierea alimentatorului, iar celãlalt care se mai numeºte cooler sau fan, se aflã procesorului .
4.PROCESORUL
Componenta ce are rolul de a dirija celelalte dispozitive , de a împarti sarcini fiecareia , de a coordona si verifica executia sarcinilor primite . Un calculator nu poate functiona fara procesor . Deloc . Procesoarele au avut evolutie rapida de la 8088,8086…80486 , productia fiind asigrata în de frunte de firma Intel , printre primii producatori de procesoare destinate utilizatorilor privati . Alte firme producatoare sunt AMD , Cyrix , ITD . Procesoarele articole de AMD si Cyrix sunt mai ieftine decât cele produse de Intel si au o arhitectura compatibila cu cele produse de Intel , însa se dezvolta separat .
Procesorul i386 a fost primul processor care a adăugat 6 faze de executie paralela , la procesorul 80486 s-a dezvoltat mai mult paralelismul executiei prin expandarea unitatilor de decodificare a instructiunii si de executie într-o banda de asmblare (pieline) cu cinci nivele , astfel ajungându-se la 11 faze paralele . În plus , procesorul 486 are un cache intern de date si instructiuni de nivel L1 de 8Ko pentru a mari procentul instructiunilor ce pot fi executate la viteza de o instructiune pe impuls de tact . La acest processor a fost pentru prima data integrata unitatea de calcul în virgula flotanta (coprocesorul) în acelasi cip cu CPU-ul .
Amd a lansat în aceeasi perioada procesorul 486 DX5 cu frecvente pîna la 133 , fara prea mult success. Surprinzator , dupa 486 nu a urmat 586 , decât pentru Cyrix si AMD . Intel a decis sa schimbe formatul numelui trecând la Pentium .
Procesorul Pentium a adaugat o a doua banda de asamblare pentru a obtine performante superioare (cele doua benzi de asmblare (U,V) pot executa doua instructiuni pe un impuls de tact); memoria cache s-a dublat , existând un cache de 8 Ko pentru cod si unul similar pentru date . Pentru îmbunatatirea executiei ramificatiilor din programe s-a implementat conceptul de predictie a salturilor, introducându-se un tabel pentru memorarea adreselor cele mai probabile la care se fac salturile . Registrele principale au ramas pe 32 de biti , caile interne fiind pe 128 sau 256 de biti , magistrala de date externa – 64 biti . Procesorul Pentium are integrat un controller de întreruperi avansat (APIC) folosit în sistemele multiprocessor .
Amd a lansat într-o perioada intermediara procesorul 586 , apoi K5 . dupa 586 pentru Cyrix urmând 6x86 .
Amd si Cyrix au ramas multa vreme într-un con de umbra al lui Intel , mai ales ca procesoarele intel Pentium (lansate la frecvente de 75Mhz) s-au dezvoltat fără întârziere , de la frecventa de 166 Mhz fiind adaugate instructiunile MMX (-un set de 57 noi instructiuni , patru tipuri noi de date si un nou dst de registrii pentru a accelera performantele aplicatiilor multimedia si de comunicatii ; MMX se bazeaza pe o arhitectura SIMD (Single Instruction,Multiple Data) , permitând imbunatatirea performantelor aplicatiilor ce folosesc algoritmi de calcul intensivi asupra unor mari siruri de date simple (procesoare de imagini 2D/3D) . Dupa Pentium urmeaza Pentium Pro care are o arhitectura superscalara pe trei cai- poate executa trei instructiuni într-un impuls de tact cuprinzând un cache L2 de 256 Kb strâns legat de CPU printr-o magistrala dedicata pe 64 de biti. Procesoarele Pentium si Pentium Pro au fost dezvoltate pâna la frecvente de 233 Mhz , urmatorul pas fiind Pentium II (este un PentiumPro cu MMX) si Pentium III.
Revenind la AMD , a lansat procesorul Amd K6 ce avea în plus 32kb cache level 1 fata de K5 . Urmatorul pas a fost AMD K6-2 , care a dat o replica MMX-ului de la Intel cu un set de instructiuni numite !3D NOW ; trebuie amintit ca si procesoarele K6 au înglobat instructiuni MMX frecventa maxima atinsa fiind de 500Mhz . AMD K6-3 înglobeaza 256kb level 1 cache ceea cea asigură un spor de viteza substantial
Cyrix a ramas în urma , unui 6x86 la 200Mhz corespunzându-i un Pentium la 150Mhz , pe îndată ce la AMD seria K6 –K62 a fost grozav de reusita , depasind pe alocuri procesoarele Intel la frecvente echivalente .
Fiecare processor din seria x86 este corespunzător fizic cu placa de baza , astfel procesoarele se introduc într-un soclu de pe placa de baza , ce are un numar standard de pini (321) . Pentru a descuraja concurenta , Intel a schimbat modul de conectare a procesoarelor Pentium II-III , conectarea la mainboard facându-se printr-un nou tip de soclu – Sec – Slot 1 ; Intel nu a dat drept de productie (licenta) a acestui soclu firmelor AMD si Cyrix. Ca replica , AMD a conceput procesorul AMD K7 , ce concureaza direct Pentium II prin frecvente de pana la 900Mhz si cache level 2 –512Ko,pentru un nou tip de soclu – Slot A .
Succesul pe piata al procesoarelor Intel a fost datorat faptului ca fiecare nou procesor îngloba functiile precedentului (astfel un Pentium II este capabil de executa cod scris pentr 386) , caracteristicî intalnitî rar la început (1980) . Procesoarele Sparc , Alpha , Dec , Risc sunt teribil de scumpe , incompatile cu codul x86 , ele fiind în proiectate pentru aplicatii paralele , volum mare de calcul, sisteme multiprocessor . Firma SPARC a lansat de curînd procesorul pe 64 biti UltraSparc la 1,5 Ghz .
Trebuie amintit ca un calculator poate avea unul sau mai multe procesoare . Placile de baza ‘normale’ consimt prezenta unui solitar processor , însa sunt producatori ce ofera optiunea de ‘dual processor’ . Astfel în sistemele produse de Digital , HP se pot întâlni între 2-8 procesoare . Problema este ca numai anumite sisteme de operare stiu sa foloseasca multiprocesarea (Linux , SunOs , Unix , WindowsNT) . Astfel în Windows 9x prezenta unui processor suplimentar nu va influenta cu nimic performanta sistemului . Sistemele multiprocessor sunt folosite în servere sau în statii de lucru cu flux mare de date (CAD , GIS , etc) . Un alt motiv de a folosi un sistem multiprocessor este securitatea oferita . Astfel în cazul unei defectiuni produse la unul din procesoare conducerea va fi luata de celalalt .
Powered by virus_De_timisoara
Adevaratul tau prieten
_________________
Prietenul meu imaginar crede ca ai probleme! |
|
